2 Samuel 3

1Războiul dintre Casa lui Saul și Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult.

2Fiii lui David care i s-au născut la Hebron sunt următorii:
Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;
3Chileab, al doilea, fiul lui Abigail, fosta soție a lui Nabal, carmelitul;
Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fata lui Talmai, regele Gheșurului;
4Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;
Șefatia, al cincilea, fiul lui Abital;
5Itream, al șaselea, al lui Egla, soția lui David.
Aceștia i s-au născut lui David în Hebron.

Abner, de partea lui David

6În timpul războiului dintre Casa lui Saul și Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. 7Saul avea o țiitoare pe nume Rițpa, fata lui Aia.

Iș-Boșet i-a zis lui Abner:

‒ De ce te-ai culcat cu țiitoarea tatălui meu?

8Abner s-a mâniat foarte tare din cauza cuvintelor lui Iș-Boșet și i-a zis:

‒ Oare cap de câine sunt eu? Sunt eu oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioșie față de Casa tatălui tău, Saul, a fraților și a prietenilor lui și nu te-am dat în mâna lui David, iar tu mă găsești astăzi vinovat din cauza acestei femei? 9Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de Abner dacă nu voi face pentru David ceea ce i-a promis Domnul prin jurământ, 10și anume că va lua domnia de la Casa lui Saul și va ridica tronul lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba.

11Iș-Boșet n-a îndrăznit să-i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. 12Abner a trimis mesageri la David, din partea lui, zicând: „A cui este țara?“. Apoi a zis: „Încheie un legământ cu mine, iar eu te voi susține să întorci la tine tot Israelul!“. 13David i-a răspuns: „Bine, voi încheia legământ cu tine, însă îți cer un singur lucru: nu-mi vei mai vedea fața dacă nu mi-o aduci pe Mihal, fata lui Saul, atunci când vii să mă vezi“. 14David a trimis mesageri la Iș-Boșet, fiul lui Saul, zicând: „Dă-mi-o pe soția mea, pe Mihal, cu care m-am logodit pentru prețul celor o sută de prepuțuri de-ale filistenilor“.

15Iș-Boșet a trimis după ea, și aceasta a fost luată de la soțul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiș. 16Soțul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!“. Și el s-a întors acasă.

17Apoi Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel, zicând: „Chiar și în trecut ați încercat să-l aveți ca rege pe David. 18Acum, faceți întocmai, căci Domnul i-a vorbit lui David, zicând: «Prin mâna slujitorului Meu David Îmi voi salva poporul Israel din mâna filistenilor și a tuturor dușmanilor săi»“.

19Abner a vorbit și cu cei din Beniamin. După aceea, Abner s-a dus la Hebron ca să-i spună și lui David tot ceea ce Israel și întreaga Casă a lui Beniamin acceptase că este bine. 20A sosit la David, la Hebron, însoțit de douăzeci de bărbați. David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și a oamenilor care erau cu el. 21Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să plec și să adun tot Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine și, astfel, să domnești peste tot ce dorește sufletul tău“.

David i-a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.

Abner, asasinat de Ioab

22Chiar atunci slujitorii lui David și Ioab s-au întors de la un raid și au adus cu ei o mare pradă. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse drumul, iar el plecase în pace. 23Când Ioab și toată armata care era cu el au ajuns, l-au înștiințat pe Ioab, zicând: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege, iar acesta i-a dat drumul, și el a plecat în pace“. 24Ioab a venit la rege și i-a zis: „Ce-ai făcut? Iată, Abner a fost la tine, iar tu i-ai dat voie să plece. De ce? 25Îl cunoști bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit să te înșele, să-ți cunoască mișcările și să știe tot ce faci“.

26După ce a ieșit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, iar aceștia l-au adus înapoi de la fântâna lui Sira. David însă nu știa nimic. 27Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca și cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac și a murit. 28Când a aflat David ce s-a întâmplat, a zis: „Eu și regatul meu suntem nevinovați înaintea Domnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. 29Fie ca vina acestei morți să cadă asupra lui Ioab și asupra familiei tatălui său! Fie ca în familia lui Ioab să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere sau o infecție, cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă lovit de sabie și cineva care să ducă lipsă de pâine“. 30(Ioab împreună cu fratele său Abișai l-au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)

31David i-a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați-vă hainele, înfășurați-vă mijlocul cu o pânză de sac și mergeți jelind înaintea lui Abner“. Regele David mergea în urma sicriului. 32L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele și-a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner și tot poporul a plâns. 33Regele a cântat această cântare de jale:

Să moară Abner cum moare un nebun?
34N-aveai nici mâinile legate,
nici picioarele puse în lanțuri.
Ai căzut ca unul răpus de mișei.
Și tot poporul a plâns din nou după Abner. 35Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l determine să mănânce cât mai era încă ziuă, însă David a jurat, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui“.

36Tot poporul a văzut aceasta și a apreciat hotărârea regelui. De altfel, tot ce a făcut regele a fost apreciat de întregul popor. 37Astfel, în acea zi, tot poporul și tot Israelul au știut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner. 38Apoi regele le-a zis slujitorilor săi: „Nu vă dați seama că un prinț și un mare om a căzut astăzi în Israel? 39Și astăzi, deși sunt uns ca rege, sunt slab, iar acești bărbați, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să-i răsplătească celui rău după răutatea lui!“.